... si cata dreptate are...
“
Despre frumusetea pierduta a vietii
Editorial - de Andrei Plesu
Daca ma gandesc bine, reprosul esential pe care il am de facut tarii si vremurilor este ca ma impiedica sa ma bucur de frumusetea vietii.
Din cand in cand, imi dau seama ca traiesc intr-o lume fara cer, fara copaci si gradini, fara extaze bucolice, fara ape, pajisti si nori. Am uitat misterul adanc al noptii, radicalitatea amiezii, racorile cosmice ale amurgului. Nu mai vad pasarile, nu mai adulmec mirosul prafos si umed al furtunii, nu mai percep, asfixiat de emotie, miracolul ploii si al stelelor. Nu mai privesc in sus, nu mai am organ pentru parfumuri si adieri. Fosnetul frunzelor uscate, transluciditatea nocturna a lacurilor, sunetul indescifrabil al serii, iarba, padurea, vitele, orizontul tulbure al campiei, colina cordiala si muntele ascetic nu mai fac de mult parte din peisajul meu cotidian, din echilibrul igienic al vietii mele launtrice. Nu mai am timp pentru prietenie, pentru taclaua voioasa, pentru cheful asezat. Sunt ocupat. Sunt grabit. Sunt iritat, hartuit, coplesit de lehamite. Am o existenta de ghiseu: mi se cer servicii, mi se fac comenzi, mi se solicita interventii, sfaturi si complicitati. Am devenit mizantrop. Doua treimi din metabolismul meu mental se epuizeaza in nervi de conjunctura, agenda mea zilnica e un inventar de urgente minore. Gandesc pe sponci, stimulat de provocari meschine. Imi incep ziua apoplectic, injurand "situatiunea": gropile din drum, moravurile soferilor autohtoni, caldura (sau frigul), praful (sau noroiul), morala politicienilor, gramatica gazetarilor, modele ideologice, cacofoniile noii arhitecturi, demagogia, coruptia, bezmeticia tranzitiei... Abia daca mai inregistrez desenul ametitor al cate unei siluete feminine, inocenta vreunui suras, farmecul tacut al cate unui colt de strada.
Am ajuns sa ma comport ca si cum Hrebenciuc si Cozmanca, Sechelariu si Vanghelie, Ciorbea si Mihaela Tatu, Andreea Marin si Adrian Nastase, Constantinescu si Agathon, Talpes si Garcea ar exista cu adevarat. Colectionez antipatii si prilejuri de insatisfactie. Scriu despre mizerii si maruntisuri. Bomban toata ziua, mi-am pierdut increderea in virtutile natiei si soarta tarii, in rostul lumii. Am un portret tot mai greu digerabil. Patriotii de parada m-au trecut la tradatori, neoliberalii la conservatori, postmodernistii la elitisti. Batranilor le apar frivol, tinerilor - reactionar. Una peste alta, mi-am pierdut buna dispozitie, elanul, jubilatia. Nu mai am ragazuri fertile, reverii, autenticitati. Ma misc, de dimineata pana seara, intr-un univers artificial, agitat, infectat de trivialitate. Apetitul vital a devenit anemic, placerea de a fi si-a pierdut amplitudinea si suculenta.
Respir crispat si pripit, ca intr-o etuva. Cand cineva trece printr-o asemenea criza de vina e, in primul rand, umoarea proprie. Te poti acuza ca ai consimtit in prea mare masura imediatului, ca nu stii sa-ti dozezi timpul si afectele, ca nu mai deosebesti intre esential si accesoriu, ca, in sfarsit, ai scos din calculul zilnic valorile zenitale. Dar nu se poate trece cu vederea nici ambianta toxica a momentului si a veacului. Suntem napaditi de probleme secunde. Avem preocupari de mana a doua, avem conducatori de mana a doua, traim sub presiunea multipla a necesitatii. Ni se ofera texte mediocre, show-uri de prost-gust, conditii de viata umilitoare.
Am ajuns sa nu mai avem simturi, idei, imaginatie. Ne-am uratit, ne-am instrainat cu totul de simplitatea polifonica a lumii, de pasiunea vietii depline. Nu mai avem puterea de a admira si de a lauda, cu o genuina evlavie, splendoarea Creatiei, vazduhul, marile, pamantul si oamenii. Suntem turmentati si sumbri. Abia daca ne mai putem suporta. Exista, pentru acest derapaj primejdios, o terapie plauzibila? Da, cu conditia sa ne dam seama de gravitatea primejdiei. Cu conditia sa impunem atentiei noastre zilnice alte prioritati si alte orizonturi.
pentru prietenii mei
2008
”
un posibil antidot pentru vremurile de azi ar fi si Frontiere.
o zi buna!
marius
Un comentariu:
Un al 2-lea posibil antidot cules de pe net, pe care l-am apreciat foarte mult :
...............................................
Romani de pretutindeni: Fiti Noii Pasoptisti!
“In Decembrie anul trecut, a demarat la Timisoara o miscare civica a celor care vor sa “transforme Romania intr-o tara in care chiar merita sa traiesti.”
Cine sunt acestia? “Noii Pasoptisti” sunt cu precadere tinerii care au studiat sau muncit in strainatate dar s-au intors sa traiasca si sa contribuie la propasirea tarii. Dar nu numai ei—oricine isi doreste ca viata in Romania sa fie la fel de civilizata ca in orice alt stat european este invitat sa ni se alature. Nu este vorba de o structura formala, nu exista sefi sau ierarhii—zi de zi, prin ceea ce alegem sa facem, apartinem, sau nu, grupului Pasoptist care transforma tara.
Cum? Pentru ca Romania sa se transforme este evident necesar sa se transforme legile, institutiile si politica. Dar nu toti suntem parlamentari sau oameni politici, si nu toti avem putere asupra celor din jur. Insa cu totii suntem cetateni si fiecare dintre noi are putere asupra sa. Avem puterea sa alegem intre a fi luati de val sau a da un exemplu. De a ne implica in viata civica sau a da din umeri ramanand neputinciosi. In fiecare zi, in bloc, pe strada, in trafic, sau in institutii avem libertatea de a alege sa contribuim la o Romanie europeana sau sau la o tara haotica, puterea de a ne implica sau a ne victimiza.
Am intitulat miscarea noastra “Noii Pasoptisti” pentru ca ne inspira acea mana de oameni (la origine mai putin de 100) care, acum mai bine de un secol, au putut transforma atat de radical Romania, de la lucruri in aparenta marunte la cele cu adevarat marete—de la haine la scris, si de la idei la institutii.
Ce vom face? Vom incerca sa cream acea presiune sociala care produce schimbarea. De la ridicol la sublim, nu vom lasa pe cineva, spre pilda, sa arunce gunoiul pe strada fara sa-l atentionam politicos ca “a pierdut ceva”, nu vom permite unui functionar public sa ne trateze cu dispret fara sa-i amintim, cu calm, ca salariul sau vine din buzunarul nostru, nu vom ridica din umeri cand cineva ne invita sa semnam petitii, etc. Pe scurt: ne vom implica.
Cu o astfel de misune ne asumam un risc—riscul de a fi ridiculizati, admonestati sau chiar agresati de oameni si refuzati de institutii. Dar este un pret marunt de platit pentru schimbare. Daca aceste gesturi vin doar de la cativa dintre noi, ele raman inutile. Dar daca vin de la noi toti, impreuna, vor produce schimbarea!
Ne insusim vorbele lui Daniel Madalin Raduta, tanarul care a strans aproape 150,000 E pe internet pentru un transplant care sa-i vindece leucemia. “Eu cred că nimic nu e imposibil. Trebuie doar să vrei și să crezi. Istoria ne dă multe exemple de schimbări radicale; care nu ar fi fost posibile dacă niște oameni nu le-ar fi visat si nu ar fi crezut in ele. Cred deci că a schimba lucrurile in România nu e imposibil. Da, e foarte greu; nu e chiar atât de improbabil ca a câștia la loto, dar e o vorba: daca nu joci, ai șanse ZERO să câștigi.
O fi chiar imposibil să obligam guvernanții la transparență? Să pot să intru pe un site web să vad cum se cheltuie banii mei, ai contribuabilului? Apoi să-i oblig la o ai mare responsabilitate in cheltuirea lor? Pentru mine, ca individ, e imposibil. Pentru acea parte a societății care așteaptă ca lucrurile să se rezolve de la sine sau crede ca n-o să se rezolve niciodată, e imposibil.
Pentru noi, cei care visăm să trăim într-o Românie civilizată, este posibil.”
Dupa Timisoara si Iasi, Noii Pasoptisti se intalnesc in capitala luni 15 martie, 18:30, la “Cafeneaua Pasoptista” de la Palatul Ghika. Veniti alaturi de noi sau, daca sunteti departe, va asteptam sa aduceti cu voi, in Romania, acest spirit Pasoptist de cate ori va intoarceti acasa.
Va multumim!
Sandra Pralong si echipa SynergEtica
–
Sandra Pralong
President
Synergy Communications
________________________
C.P. 22 – 134, Calea Victoriei 95-97,
Bucharest, Romania
E-mail: sandra.pralong@synergy.ro
Trimiteți un comentariu