libertatea - o frază de dânşii inventată...

Să-l parafrazez pe Eminescu ... că tot se apropie o nouă aniversare
a Porţiei de Libertate câştigată în 1989...

Cred că joaca de-a libertatea a ţinut spiritul treaz, a animat indivizii în a se exprima şi a crea, a-i face să accepte anumite nedreptăţi, anumiţi lideri, politici sau spirituali, toate sub promisiunea confortului, a siguranţei, a bunăstării, a unei vieţi veşnice plină de
lapte şi miere... (cu toate că şi combinaţia dulce-sărat este excelentă, iar amarul
joacă un rol foarte important...)


Cu recomandarea de a pune mâna pe Cinci milenii de manipulare de Bogdan Teodorescu, editura Tritonic, Bucureşti 2007, am să "rup" câteva pasaje din respectiva publicaţie, pentru a ilustra, într-un fel sau altul, iluzia de libertate...

""

     Ordinea a fost întotdeauna marele aliat al clasei dominante, dar şi conceptul cheie
pe care acesta l-a furnizat dominaţilor, tocmai pentru ai determina să o accepte ca pe o condiţie sine qua non a bunăstării, a confortului, a siguranţei, a independenţei sau chiar
a democraţiei. Supravegheaţi de puterile excepţionale ale zeului lor, dominaţi de lider şi de aparatul din jurul său, ordonaţi de reguli pe care le urmau de bună voie, convinşi fiind că este singurul lucru just pe care trebuie să-l facă, încorsetaţi de ritualuri care le sporeau admiraţia pentru zei şi pentru lideri, dar şi sentimentul de apartenenţă, cei ce au populat cei cinci mii de ani de civilizaţie socială au trăit tot timpul cu iluzia unei libertăţi a spiritului pe care nimeni şi nimic nu le-o putea lua.


     Trupul poate fi încorsetat, dar spiritul niciodată.
     Frază spectaculoasă, dar nerelevantă, dacă ţinem seama de faptul că, din primele momente ale organizării statului, până la puternicele maşini de propagandă contemporane, grija grupului dominant a fost aceea de a controla şi direcţiona gândurile mulţimii.
În dialogul, desigur fictiv, dintre Licurg şi Pitia, la întrebările liderului spartan legat de legile cele mai potrivite pentru cetatea sa, preoteasa răspunde: Legile cele mai potrivite sunt acelea care-i vor obliga pe unii să cârmuiască aşa cum se cuvine, iar pe ceilalţi
să fie supuşi.


     Informaţie, învăţământ, artă, istorie, folozofie, tradiţie, mitologie, religie, toate au contribuit la ordonarea gândurilor mulţimii, care niciodată nu a zburat nici foarte departe, nici foarte liber. În timp ce oameniii excepţionali sau simpli trăitori au avut revelaţiile lor şi unicele momente de libertate totală, mulţimile au stat cuminţi sub comanda liderului,
cu ochii aţintiţi spre ţinta arătată de acesta.


     Controlul câmpului ideatic al grupului dominant a fost o necesitate pe care şi-au asumat-o toţi liderii de sistem. În jurul anului 2100 î.Hr., faraonul Kheti îl sfătuia pe fiul său, Merikare: fii un bun vorbitor şi atunci vei fi puternic; cuvintele sunt mai viguroase decât toate luptele/.../ Justifică-ţi acţiunile prin zei şi atunci oamenii vor aproba planurile tale. Inocularea perpetuă a acelor informaţii, teze, idei, concepte, credinţe, superstiţii şi alegorii care să impună o anumită tendinţă administrativă, socială, politică, militară sau economică a determinat consolidarea în timp a tuturor raporturilor de forţe
cu care a pornit societatea omenească în cadrul ei organizat.

papirusul faraonului Kheti

     La începuturi, cuvântul a fost cuvânt al conducătorului: el ordona, avertiza, ameninţa, condamna. Apoi, copiat şi preluat ca un ecou, a devenit şi cuvânt al supuşilor: aşa a ajuns să aprobe, să aplaude, să flateze, să repete. De-abia în ultimele două-trei sute de ani, apariţia surselor de informare independente, sub diverse forme, a condus la prăbuşirea vechiului sistem de dominare a câmpului ideatic al mulţimii şi la naşterea noilor abordări.


     De câte ori deschidem radioul sau televizorul, de fiecare dată când deschidem o carte, un săptămânal sau un cotidian, cineva încearcă să ne educe, să ne convingă, să cumpărăm un produs, să ne determine să votăm un candidat sau să fim de acord cu o anumită versiune a ceea ce este de drept, adevărat sau frumos. Până să existe ziarele, televiziunile, radiourile şi cinematografele care să direcţioneze cetăţeanul, au fost templele, scribii, artiştii ambulanţi şi monimentele, legendele şi miturile, ceremoniile şi tot cortegiul de ritualuri şi, nu în ultimul rând, educaţia. În fiecare clipă a existenţei sale sociale, individul a primit de la liderii săi, politici sau spirituali, indicaţii privind traseul pe care ar fi bine să-l urmeze în această viaţă şi explicaţii asupra realităţii înconjurătoare. Indivizii, în marea lor majoritate, au ascultat indicaţiile şi au crezut explicaţiile,
au perpetuat în familie şi în comunităţi modelul oficial, îmbogăţit generaţie după generaţie cu noi indicaţii şi cu noi explicaţii.

""

...cum spunea şi Păunescu...

Iar porţia de vis a lumii mai mică e cu orice an...

în Locuri comune, 1985

surse:

Google imagine

Bogdan Teodorescu - Cinci milenii de manipulare, p. 363-364

Mihai Eminescu - Împărat şi Proletar
Adrian Păunescu - Cele mai frumoase poezii de dragoste

până la următoarea Porţie de Libertate...


o zi bună!
marius