de Crista Coza
Grafica şi ilustraţia copertei: Ana-Maria Părău
Editura: Călăuza v.b., Deva, 2010
ISBN 978-606-517-018-6
Prefaţa: Printre boabe de mărgăritar... de Rodica Lazăr
Postfaţa: Un triumf al Logosului de Irimie Străuţ
Pe 11 noiembrie 2010, pe la 6 seara, la Universitatea Ecologică din Deva, are loc lansarea volumului Es-Eu sau Mic Dejun la nivel de neuroni de Crista Coza.
Spicuiri din meniul servit la Mic Dejun...:
E un fluture-n unghiuri
ciudate;
o aripă de stea
din basme curmate.
Eu,
o splendoare de fată
privind strengăreşte
peste visul de geniu
al unei silabe.
Es,
e ochiul din spate
de gânduri;
e piticul ce absoarbe
instincte şi fapte
mai presus de cunoaştere -
E creaţie.
Es-Eu,
e întregul;
şi fata şi visul
divinul şi omul
strălucirea privirii,
melancolia contemplării
conştientizarea târzie
a Sinelui.
Es-Eu sau Mic Dejun la nivel de neuroni
lui Marius Olar
“Să nu mă tem. Frica ucide mintea. Frica este moartea maruntă, purtătoarea desfiinţării totale. Voi înfrunta frica, o voi lăsa să treacă peste mine, prin mine. Şi după ce va fi trecut, îmi voi întoarce ochiul interior şi voi privi în urma ei. Pe unde a trecut frica, nu va mai fi nimic.
Voi rămâne doar eu.”
(fragment din DUNE de Frank Herbert)
Durata cuvântului durând.
durata-i carte
durând peste pleoape-n
atingeri fugare.
Văd sărutari frânte,
chipuri pitite-n deşertul
Cel Mare;
setea ce arde
fiinţa şi gândul -
aripa-i neagră
Lunile umbrind.
Dincolo de toate
privesc frica-n durata cuvântului
frica în Eu
şi-un abis neştiut
din naştere.
Durata cuvântului durând
şi vorbele-i în noapte
neauzite,
nevrute,
nechemate.
Frica ucide -
moartea
o voi da peste umăr;
Ochii-s în faţă -
în urma furie deşarte.
Durata cuvântului...
mi-e frică;
am uitat-o -
i-am făcut de petrecanie
duşmanului mintii.
Acum,
ucide-o şi tu
să simţi libertate -
viaţa în mâini
ancorat pe-a Gigantului spate.
Dimensiune în lacrima fricii
Gândindu-te-n toate
lui Ovidiu Petcu
am ucis ultimul marţian
şi totuşi
voi trăi în continuare
pentru că în final
mă voi ucide-n cuvinte.
am ucis ultimul elf
şi totuşi istoria-i aproape;
în continuare
voi da naştere
crezului în Eu
şi în drac
şi în poate,
că mai apoi
să mai ucid din mine-o
parte.
am ucis neiertarea
c-o simplă sărutare,
că mai de aproape
să-mi mângâi acel “cutare”
şi să mă întorc
la cei ucişi
pe Marte.
Gândindu-te-n toate
Mieii
imaculate;
vin Ele -
turmele
jucând şi plângând
pe pajiştea lumii...
e urletul lupilor.
Natură moartă
var. II
în memoria lui Arpi Miskolczy
putred şi sobru,
gândul -
mătură amintirea
şi aşternutul pe care
a zăcut.
am pierdut umbra
treptelor -
chipul ce zăcea sub ele.
sunt mort,
dar inima încă mai cântă
păzind scara fără trepte
a timpurilor.
sunt mortul din suflet;
cel plecat din casa
cu o singură fereastră;
Sunt cel
ce-şi sărută
urma
înmormântată la căpătâiul
Universului.
Natură moartă (var. II)
În visul acela
cu gândul la Mişa
unde şi-au ascuns feţele,
fetele cu părul de aur?
unde s-au dus?
Doamne,
unde s-au dus
copilele acelea
fără păpuşi?
bucle solare,
zâmbete ştrengare -
au plecat
fără să le pese
de troienele de vară
fără să cunoască
groaza de iarnă.
au plecat -
poate nici n-au fost;
doar buclele lor de aur
mai cântă în vis -
visul acela...
În visul acela
Epilog
privind mâinile, azi,
ne pierdem în ieri
şi în mâine.
uităm ce v-om face
ne agăţăm de-un răspuns
neputând să îndrăznim
să ne cerem
mai mult;
ne mai ştiind
ca apusul
e doar alt
răsărit.
Hai să ne privim
în ochi agonia
şi să o înălţăm în extaz;
pe culmile reuşitei
agonia împlinitului
se preschimbă doar în forţă
şi atât.
Hai să ne privim mâinile
şi să le recunoştem
puterea supremă;
să ne privim chipul
şi să o luăm
de la început.
...şi tot pe 11 noiembrie 2010, pe la 6 seara, la Universitatea Ecologică din Deva, are loc şi vernisajul expoziţiei personale Flavia Vescan-Coza - Debut la cinci ani.
până pe 11...
numai bine!
marius
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu