unul face diferenţa,
unul crează valuri,
unul strică ordinea...
începutul unei revoluţii... evoluţii...
până data viitoare...
o zi bună!
marius
Se afișează postările cu eticheta revolutie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta revolutie. Afișați toate postările
luni, 1 aprilie 2013
duminică, 15 ianuarie 2012
Nu puneţi cătuşe democraţiei...
...urările de sezon... România, prin marile orașe...
...din creaţia populară...
"
Câteva sute de oameni s-au strâns sâmbătă în Piaţa Universităţii pentru a-l susţine pe fondatorul SMURD, Raed Arafat.
O parte din demonstranţi au ajuns la Cotroceni.
După câteva zeci de minute în care au scandat "Jos Băsescu!", oamenii au pornit din nou spre Universitate!...
"
Titluri de ştiri:
"
Protestatarii se întorc la Universitate!...
Jos Băsescu!, la Cluj Napoca...
Revoluţionarii, în stradă la Timişoara...
Proteste şi la Tîrgu Mureş...
Sibiu: Jos Guvernul!...
100 de oameni la Ploieşti...
Miting la Deva...
"
Urări de sezon:
salba de sloganuri scandate...
"
Jos Băsescu!
La toamnă lacrimile vor fi portocalii
Nu puneţi cătuşe democraţiei!
România a votat la sănătate Arafat
Pro Arafat, pro România
Respect Raed Arafat
Am încredere în Raed Arafat
Arafat nu uita noi suntem de partea ta
Arafat respectat şi Băsescu arestat
Sănătatea nu trebuie să devină un obiect de lux
Sănătate pentru toţi, nu doar pentru hoţi
Sănătate, NU moarte
La revedere domnule Băsescu!
Jos dictatorul, jos javra ordinară
Ieşi din ţară javră ordinară
Jos Guvernul Boc
Jos taxa auto
Băsescu demisia
Demisia Guvernului
Să trăiţi bine cu PDL
Anticipate, nu comasate
Nu vrem comasate, vrem anticipate
Hoţii, hoţii
Vrem politicieni responsabili
Vrem dreptate pentru sănătate
Clujul nu e PDL
Destul cu PDL! Vrem alegeri!
Vrem democraţie, nu dictatură
Nu vă fie frică şi Băsescu pică!
Ultima soluţie, înc-o revoluţie!
Jos Băsescu!
"
ARTICOLUL 39 din Constituţia României
"Mitingurile, demonstraţiile, procesiunile sau orice alte întruniri sunt libere şi se pot organiza şi desfăşura numai în mod paşnic, fără nici un fel de arme.
"
Update...
La Udrea sus, la Băsescu, Jos!
"Nuţi nu uita
Va veni şi vremea ta!"
"Udrea nu uita
Suntem şi-mpotriva ta!"
"Nu staţi la balcoane
Că murim de foame!"
"Nu mai staţi după ferestre
Veniţi în stradă la proteste!"
Game Over, Băse!
Băsescu eject!
"Cine e în viaţă
Să strige în Piaţă!"
Suntem 5 milioane... Ne-a numărat Anastase...
sursa:
până la următoarele mitinguri...
o zi bună!
marius
...din creaţia populară...
Se pare că mulţi au uitat că gaura nu este o pată...
"
Câteva sute de oameni s-au strâns sâmbătă în Piaţa Universităţii pentru a-l susţine pe fondatorul SMURD, Raed Arafat.
O parte din demonstranţi au ajuns la Cotroceni.
După câteva zeci de minute în care au scandat "Jos Băsescu!", oamenii au pornit din nou spre Universitate!...
"
Titluri de ştiri:
"
Protestatarii se întorc la Universitate!...
Jos Băsescu!, la Cluj Napoca...
Revoluţionarii, în stradă la Timişoara...
Proteste şi la Tîrgu Mureş...
Sibiu: Jos Guvernul!...
100 de oameni la Ploieşti...
Miting la Deva...
"
Urări de sezon:
salba de sloganuri scandate...
"
Jos Băsescu!
La toamnă lacrimile vor fi portocalii
Nu puneţi cătuşe democraţiei!
România a votat la sănătate Arafat
Pro Arafat, pro România
Respect Raed Arafat
Am încredere în Raed Arafat
Arafat nu uita noi suntem de partea ta
Arafat respectat şi Băsescu arestat
Sănătatea nu trebuie să devină un obiect de lux
Sănătate pentru toţi, nu doar pentru hoţi
Sănătate, NU moarte
La revedere domnule Băsescu!
Jos dictatorul, jos javra ordinară
Ieşi din ţară javră ordinară
Jos Guvernul Boc
Jos taxa auto
Băsescu demisia
Demisia Guvernului
Să trăiţi bine cu PDL
Anticipate, nu comasate
Nu vrem comasate, vrem anticipate
Hoţii, hoţii
Vrem politicieni responsabili
Vrem dreptate pentru sănătate
Clujul nu e PDL
Destul cu PDL! Vrem alegeri!
Vrem democraţie, nu dictatură
Nu vă fie frică şi Băsescu pică!
Ultima soluţie, înc-o revoluţie!
Jos Băsescu!
"
Fără Zahăr - Cine mi-a-mpuşcat maimuţa?
ARTICOLUL 39 din Constituţia României
"Mitingurile, demonstraţiile, procesiunile sau orice alte întruniri sunt libere şi se pot organiza şi desfăşura numai în mod paşnic, fără nici un fel de arme.
"
...pentru a descuraja mitingurile, demonstraţiile, mai ales pe teme anti-celor-de-la-conducere, organizatorii au nevoie de aprobare, de autorizaţie...
Update...
La Udrea sus, la Băsescu, Jos!
"Nuţi nu uita
Va veni şi vremea ta!"
"Udrea nu uita
Suntem şi-mpotriva ta!"
"Nu staţi la balcoane
Că murim de foame!"
"Nu mai staţi după ferestre
Veniţi în stradă la proteste!"
Game Over, Băse!
Băsescu eject!
"Cine e în viaţă
Să strige în Piaţă!"
Suntem 5 milioane... Ne-a numărat Anastase...
"Mai bine Haimana
Decât Trădător
Mai bine Ciumpalac
Decât Dictator!"
sursa:
buletinele de ştiri...
http://www.cdep.ro/ (Constituţia României)
http://www.cdep.ro/ (Constituţia României)
până la următoarele mitinguri...
o zi bună!
marius
miercuri, 21 decembrie 2011
În prag de... revoluţie...
... adică în prag de o nouă aducere aminte...
preluare din jurnalul.ro
Cum a devenit erotică România cea eroică
Revoluţia n-a existat cu adevărat, e doar o poveste dintr-o altă lume
"
Revoluţia n-a existat cu adevărat. E doar o poveste dintr-o altă lume, mai ireală decât Twilight Zone. O lume plină de tineri trimbulinzi care-şi trimiteau poezii de dragoste,
ştiau să se ţină de mână şi să se îndrăgostească de o carte. O lume cuminte, cu oameni care trăiau încet şi-n fiecare zi, aşteptând o altă zi, o scrisoare lunecând în cutia poştală, o felicitare scrisă de mână, momentul de la capătul aşteptării.
Revoluţia n-a existat, aşa cum n-a existat nici viaţă înainte de iphone, nici jurnalele înaintea blogurilor, nici oracolele în locul facebook-ului, nici "Ţară, ţară, vrem ostaşi"...
Pe cine? Pe Dorel, pe Tarzan, şoferul care conduce cu picioarele, pe femeia care şi-a arătat sânii pe fereastră şi pe cel care a făcut-o celebră, pe Sile Cămătaru şi pe Nuţu, pe calul lui, pe Bercea Mondial, pe Vanesa şi pe adevăratele urmaşe ale Magdei Ciumac, pe "nu ştiu d’astea", pe toţi gorgonii care prezic cutremure şi apocalipse, pe cocoşaţii care filmează în coşciuge şi-n adânc de suflet. Cum vă simţiţi? Pe toţi piticii care tropăie pe creiere,
pe trapezista şi pe femeia cu barbă din circul televizat, pe băloşii care dorm pe scaunele din Parlament, pe melcii care se târăsc prin viaţă ducându-şi afacerile-n spate. Pe zombii care nu simt şi nu se simt. "Ţară, ţară, vrem ostaşi"... Vă jucaţi cu o altă lume? Ne luăm jucăriile şi plecăm prin lumile altora.
Revoluţia n-a existat niciodată. A fost doar aşa, o înşiruire de decese teatrale, derulate secvenţă cu secvenţă, stop-cadru pe durerea părinţilor!, nepricepute sacrificii ale unor
zăbăuci intraţi de-a valma în anonimat, precum soldaţii din al doilea război mondial. Revoluţia, o întâmplare devenită aniversară, disecată mediatic, ca o tentativă suicidală
a unui popor ce nu avea acces la furadan. N-a existat nici solidaritatea în suferinţă, nici vremea în care Nichita era doar poetul, şi nu îndeosebi umflata bătăuşă ce apare la tv.
N-a existat Moş Gerilă şi nici "toa’răşa", nici "arim-jim-jim", nici "aram-jam-jam".
Nici "Eugenia" fără conotaţii sexuale, nici cartele, nici raţii, nici marmeladă pe pâine,
nici "Europa Liberă", nici "Păcălici" sau "tabinet", nici cravata de pioner. A existat,
ştiu acum sigur, doar o imensă poftă de carne de porc vietnamez şi de vită australiană,
de sufleu de avocado şi de roşii cherry, de M&M, H&M şi X&Y, de WTF şi OMG. Şi de "gesus", de "beep", de "buzz" şi de "busy". De iluzii ieftine şi de viaţă trasă în piept
cu sete, dintr-un chiştoc de ţigară.
Credeţi-mă, vin de acolo, lumea în care oamenii se iubeau privindu-se în ochi şi neîndrăznind să se atingă, fără să aibă carduri, SIM-uri şi PIN-uri, silicoane, plasme sau cristale Swarovski, lumea în care curvele n-ar fi dat niciodată autografe pe stradă şi-n care nimeni nu şi-ar fi irosit viaţa şi mintea ascultând disertaţiile unor semianalfabeţi, lumea aceea nu e cu putinţă să fi existat. Un search pe google şi vă lămuriţi: nici n-ar fi posibilă o lume fără mall-uri, fără rate, fără Jean de la Craiova, fără fese pline de frişcă, fără un spaţiu virtual plin de perverşi şi de pervertitori, fără muc, sfârc şi sex.
Revoluţia şi lumea din care a venit ea nici n-ar fi avut cum să existe. Pentru că o Românie eroică nu s-ar fi putut transforma peste noapte într-o Românie erotică. Şi nevrotică. E mai înţelept deci să credem că Piaţa Operei din Timişoara şi morţii de pe treptele Catedralei sunt doar imagini dintr-o lume utopică. Rămase acolo, încremenite-n timp. Piaţa Universităţii din Bucureşti. Pieţele din Cluj, Sibiu sau Braşov. Decembrie 1989, o invenţie a calendarului. Un timp pe care l-am dormit şi din care ne-am deşteptat brusc, ştiind, zapând, navigând. Netrăind. Nemaisperând. Noi nu venim de nicăieri şi nu mai mergem niciunde. Noi. Nu vom mai putea fi niciodată aceiaşi. Nici cuminţi, nici trimbulinzi,
nici cu piepturile goale în faţa gloanţelor, iubind. Noi, oamenii noi.
"
până la o nouă revoluţie...
o zi bună!
marius
preluare din jurnalul.ro
Cum a devenit erotică România cea eroică
Revoluţia n-a existat cu adevărat, e doar o poveste dintr-o altă lume
Autor: ADRIANA OPREA-POPESCU
21 decembrie 2011
"
Revoluţia n-a existat cu adevărat. E doar o poveste dintr-o altă lume, mai ireală decât Twilight Zone. O lume plină de tineri trimbulinzi care-şi trimiteau poezii de dragoste,
ştiau să se ţină de mână şi să se îndrăgostească de o carte. O lume cuminte, cu oameni care trăiau încet şi-n fiecare zi, aşteptând o altă zi, o scrisoare lunecând în cutia poştală, o felicitare scrisă de mână, momentul de la capătul aşteptării.
Revoluţia n-a existat, aşa cum n-a existat nici viaţă înainte de iphone, nici jurnalele înaintea blogurilor, nici oracolele în locul facebook-ului, nici "Ţară, ţară, vrem ostaşi"...
Pe cine? Pe Dorel, pe Tarzan, şoferul care conduce cu picioarele, pe femeia care şi-a arătat sânii pe fereastră şi pe cel care a făcut-o celebră, pe Sile Cămătaru şi pe Nuţu, pe calul lui, pe Bercea Mondial, pe Vanesa şi pe adevăratele urmaşe ale Magdei Ciumac, pe "nu ştiu d’astea", pe toţi gorgonii care prezic cutremure şi apocalipse, pe cocoşaţii care filmează în coşciuge şi-n adânc de suflet. Cum vă simţiţi? Pe toţi piticii care tropăie pe creiere,
pe trapezista şi pe femeia cu barbă din circul televizat, pe băloşii care dorm pe scaunele din Parlament, pe melcii care se târăsc prin viaţă ducându-şi afacerile-n spate. Pe zombii care nu simt şi nu se simt. "Ţară, ţară, vrem ostaşi"... Vă jucaţi cu o altă lume? Ne luăm jucăriile şi plecăm prin lumile altora.
Revoluţia n-a existat niciodată. A fost doar aşa, o înşiruire de decese teatrale, derulate secvenţă cu secvenţă, stop-cadru pe durerea părinţilor!, nepricepute sacrificii ale unor
zăbăuci intraţi de-a valma în anonimat, precum soldaţii din al doilea război mondial. Revoluţia, o întâmplare devenită aniversară, disecată mediatic, ca o tentativă suicidală
a unui popor ce nu avea acces la furadan. N-a existat nici solidaritatea în suferinţă, nici vremea în care Nichita era doar poetul, şi nu îndeosebi umflata bătăuşă ce apare la tv.
N-a existat Moş Gerilă şi nici "toa’răşa", nici "arim-jim-jim", nici "aram-jam-jam".
Nici "Eugenia" fără conotaţii sexuale, nici cartele, nici raţii, nici marmeladă pe pâine,
nici "Europa Liberă", nici "Păcălici" sau "tabinet", nici cravata de pioner. A existat,
ştiu acum sigur, doar o imensă poftă de carne de porc vietnamez şi de vită australiană,
de sufleu de avocado şi de roşii cherry, de M&M, H&M şi X&Y, de WTF şi OMG. Şi de "gesus", de "beep", de "buzz" şi de "busy". De iluzii ieftine şi de viaţă trasă în piept
cu sete, dintr-un chiştoc de ţigară.
Credeţi-mă, vin de acolo, lumea în care oamenii se iubeau privindu-se în ochi şi neîndrăznind să se atingă, fără să aibă carduri, SIM-uri şi PIN-uri, silicoane, plasme sau cristale Swarovski, lumea în care curvele n-ar fi dat niciodată autografe pe stradă şi-n care nimeni nu şi-ar fi irosit viaţa şi mintea ascultând disertaţiile unor semianalfabeţi, lumea aceea nu e cu putinţă să fi existat. Un search pe google şi vă lămuriţi: nici n-ar fi posibilă o lume fără mall-uri, fără rate, fără Jean de la Craiova, fără fese pline de frişcă, fără un spaţiu virtual plin de perverşi şi de pervertitori, fără muc, sfârc şi sex.
Revoluţia şi lumea din care a venit ea nici n-ar fi avut cum să existe. Pentru că o Românie eroică nu s-ar fi putut transforma peste noapte într-o Românie erotică. Şi nevrotică. E mai înţelept deci să credem că Piaţa Operei din Timişoara şi morţii de pe treptele Catedralei sunt doar imagini dintr-o lume utopică. Rămase acolo, încremenite-n timp. Piaţa Universităţii din Bucureşti. Pieţele din Cluj, Sibiu sau Braşov. Decembrie 1989, o invenţie a calendarului. Un timp pe care l-am dormit şi din care ne-am deşteptat brusc, ştiind, zapând, navigând. Netrăind. Nemaisperând. Noi nu venim de nicăieri şi nu mai mergem niciunde. Noi. Nu vom mai putea fi niciodată aceiaşi. Nici cuminţi, nici trimbulinzi,
nici cu piepturile goale în faţa gloanţelor, iubind. Noi, oamenii noi.
"
sursa:
jurnalul.ro
o zi bună!
marius
miercuri, 30 noiembrie 2011
libertatea - o frază de dânşii inventată...
Să-l parafrazez pe Eminescu ... că tot se apropie o nouă aniversare
a Porţiei de Libertate câştigată în 1989...
Cred că joaca de-a libertatea a ţinut spiritul treaz, a animat indivizii în a se exprima şi a crea, a-i face să accepte anumite nedreptăţi, anumiţi lideri, politici sau spirituali, toate sub promisiunea confortului, a siguranţei, a bunăstării, a unei vieţi veşnice plină de
lapte şi miere... (cu toate că şi combinaţia dulce-sărat este excelentă, iar amarul
joacă un rol foarte important...)
Cu recomandarea de a pune mâna pe Cinci milenii de manipulare de Bogdan Teodorescu, editura Tritonic, Bucureşti 2007, am să "rup" câteva pasaje din respectiva publicaţie, pentru a ilustra, într-un fel sau altul, iluzia de libertate...
pe care acesta l-a furnizat dominaţilor, tocmai pentru ai determina să o accepte ca pe o condiţie sine qua non a bunăstării, a confortului, a siguranţei, a independenţei sau chiar
a democraţiei. Supravegheaţi de puterile excepţionale ale zeului lor, dominaţi de lider şi de aparatul din jurul său, ordonaţi de reguli pe care le urmau de bună voie, convinşi fiind că este singurul lucru just pe care trebuie să-l facă, încorsetaţi de ritualuri care le sporeau admiraţia pentru zei şi pentru lideri, dar şi sentimentul de apartenenţă, cei ce au populat cei cinci mii de ani de civilizaţie socială au trăit tot timpul cu iluzia unei libertăţi a spiritului pe care nimeni şi nimic nu le-o putea lua.
Trupul poate fi încorsetat, dar spiritul niciodată.
Frază spectaculoasă, dar nerelevantă, dacă ţinem seama de faptul că, din primele momente ale organizării statului, până la puternicele maşini de propagandă contemporane, grija grupului dominant a fost aceea de a controla şi direcţiona gândurile mulţimii.
În dialogul, desigur fictiv, dintre Licurg şi Pitia, la întrebările liderului spartan legat de legile cele mai potrivite pentru cetatea sa, preoteasa răspunde: Legile cele mai potrivite sunt acelea care-i vor obliga pe unii să cârmuiască aşa cum se cuvine, iar pe ceilalţi
să fie supuşi.
Informaţie, învăţământ, artă, istorie, folozofie, tradiţie, mitologie, religie, toate au contribuit la ordonarea gândurilor mulţimii, care niciodată nu a zburat nici foarte departe, nici foarte liber. În timp ce oameniii excepţionali sau simpli trăitori au avut revelaţiile lor şi unicele momente de libertate totală, mulţimile au stat cuminţi sub comanda liderului,
cu ochii aţintiţi spre ţinta arătată de acesta.
Controlul câmpului ideatic al grupului dominant a fost o necesitate pe care şi-au asumat-o toţi liderii de sistem. În jurul anului 2100 î.Hr., faraonul Kheti îl sfătuia pe fiul său, Merikare: fii un bun vorbitor şi atunci vei fi puternic; cuvintele sunt mai viguroase decât toate luptele/.../ Justifică-ţi acţiunile prin zei şi atunci oamenii vor aproba planurile tale. Inocularea perpetuă a acelor informaţii, teze, idei, concepte, credinţe, superstiţii şi alegorii care să impună o anumită tendinţă administrativă, socială, politică, militară sau economică a determinat consolidarea în timp a tuturor raporturilor de forţe
cu care a pornit societatea omenească în cadrul ei organizat.
La începuturi, cuvântul a fost cuvânt al conducătorului: el ordona, avertiza, ameninţa, condamna. Apoi, copiat şi preluat ca un ecou, a devenit şi cuvânt al supuşilor: aşa a ajuns să aprobe, să aplaude, să flateze, să repete. De-abia în ultimele două-trei sute de ani, apariţia surselor de informare independente, sub diverse forme, a condus la prăbuşirea vechiului sistem de dominare a câmpului ideatic al mulţimii şi la naşterea noilor abordări.
De câte ori deschidem radioul sau televizorul, de fiecare dată când deschidem o carte, un săptămânal sau un cotidian, cineva încearcă să ne educe, să ne convingă, să cumpărăm un produs, să ne determine să votăm un candidat sau să fim de acord cu o anumită versiune a ceea ce este de drept, adevărat sau frumos. Până să existe ziarele, televiziunile, radiourile şi cinematografele care să direcţioneze cetăţeanul, au fost templele, scribii, artiştii ambulanţi şi monimentele, legendele şi miturile, ceremoniile şi tot cortegiul de ritualuri şi, nu în ultimul rând, educaţia. În fiecare clipă a existenţei sale sociale, individul a primit de la liderii săi, politici sau spirituali, indicaţii privind traseul pe care ar fi bine să-l urmeze în această viaţă şi explicaţii asupra realităţii înconjurătoare. Indivizii, în marea lor majoritate, au ascultat indicaţiile şi au crezut explicaţiile,
au perpetuat în familie şi în comunităţi modelul oficial, îmbogăţit generaţie după generaţie cu noi indicaţii şi cu noi explicaţii.
surse:
până la următoarea Porţie de Libertate...
o zi bună!
marius
a Porţiei de Libertate câştigată în 1989...
lapte şi miere... (cu toate că şi combinaţia dulce-sărat este excelentă, iar amarul
joacă un rol foarte important...)
Cu recomandarea de a pune mâna pe Cinci milenii de manipulare de Bogdan Teodorescu, editura Tritonic, Bucureşti 2007, am să "rup" câteva pasaje din respectiva publicaţie, pentru a ilustra, într-un fel sau altul, iluzia de libertate...
""
Ordinea a fost întotdeauna marele aliat al clasei dominante, dar şi conceptul cheiepe care acesta l-a furnizat dominaţilor, tocmai pentru ai determina să o accepte ca pe o condiţie sine qua non a bunăstării, a confortului, a siguranţei, a independenţei sau chiar
a democraţiei. Supravegheaţi de puterile excepţionale ale zeului lor, dominaţi de lider şi de aparatul din jurul său, ordonaţi de reguli pe care le urmau de bună voie, convinşi fiind că este singurul lucru just pe care trebuie să-l facă, încorsetaţi de ritualuri care le sporeau admiraţia pentru zei şi pentru lideri, dar şi sentimentul de apartenenţă, cei ce au populat cei cinci mii de ani de civilizaţie socială au trăit tot timpul cu iluzia unei libertăţi a spiritului pe care nimeni şi nimic nu le-o putea lua.
Trupul poate fi încorsetat, dar spiritul niciodată.
Frază spectaculoasă, dar nerelevantă, dacă ţinem seama de faptul că, din primele momente ale organizării statului, până la puternicele maşini de propagandă contemporane, grija grupului dominant a fost aceea de a controla şi direcţiona gândurile mulţimii.
În dialogul, desigur fictiv, dintre Licurg şi Pitia, la întrebările liderului spartan legat de legile cele mai potrivite pentru cetatea sa, preoteasa răspunde: Legile cele mai potrivite sunt acelea care-i vor obliga pe unii să cârmuiască aşa cum se cuvine, iar pe ceilalţi
să fie supuşi.
Informaţie, învăţământ, artă, istorie, folozofie, tradiţie, mitologie, religie, toate au contribuit la ordonarea gândurilor mulţimii, care niciodată nu a zburat nici foarte departe, nici foarte liber. În timp ce oameniii excepţionali sau simpli trăitori au avut revelaţiile lor şi unicele momente de libertate totală, mulţimile au stat cuminţi sub comanda liderului,
cu ochii aţintiţi spre ţinta arătată de acesta.
Controlul câmpului ideatic al grupului dominant a fost o necesitate pe care şi-au asumat-o toţi liderii de sistem. În jurul anului 2100 î.Hr., faraonul Kheti îl sfătuia pe fiul său, Merikare: fii un bun vorbitor şi atunci vei fi puternic; cuvintele sunt mai viguroase decât toate luptele/.../ Justifică-ţi acţiunile prin zei şi atunci oamenii vor aproba planurile tale. Inocularea perpetuă a acelor informaţii, teze, idei, concepte, credinţe, superstiţii şi alegorii care să impună o anumită tendinţă administrativă, socială, politică, militară sau economică a determinat consolidarea în timp a tuturor raporturilor de forţe
cu care a pornit societatea omenească în cadrul ei organizat.
papirusul faraonului Kheti
De câte ori deschidem radioul sau televizorul, de fiecare dată când deschidem o carte, un săptămânal sau un cotidian, cineva încearcă să ne educe, să ne convingă, să cumpărăm un produs, să ne determine să votăm un candidat sau să fim de acord cu o anumită versiune a ceea ce este de drept, adevărat sau frumos. Până să existe ziarele, televiziunile, radiourile şi cinematografele care să direcţioneze cetăţeanul, au fost templele, scribii, artiştii ambulanţi şi monimentele, legendele şi miturile, ceremoniile şi tot cortegiul de ritualuri şi, nu în ultimul rând, educaţia. În fiecare clipă a existenţei sale sociale, individul a primit de la liderii săi, politici sau spirituali, indicaţii privind traseul pe care ar fi bine să-l urmeze în această viaţă şi explicaţii asupra realităţii înconjurătoare. Indivizii, în marea lor majoritate, au ascultat indicaţiile şi au crezut explicaţiile,
au perpetuat în familie şi în comunităţi modelul oficial, îmbogăţit generaţie după generaţie cu noi indicaţii şi cu noi explicaţii.
""
...cum spunea şi Păunescu...
Iar porţia de vis a lumii mai mică e cu orice an...
în Locuri comune, 1985
surse:
Google imagine
Bogdan Teodorescu - Cinci milenii de manipulare, p. 363-364
Mihai Eminescu - Împărat şi Proletar
Adrian Păunescu - Cele mai frumoase poezii de dragoste
Adrian Păunescu - Cele mai frumoase poezii de dragoste
până la următoarea Porţie de Libertate...
o zi bună!
marius
Abonați-vă la:
Postări (Atom)