ceva de sezon, de "îmbrăcat aiurea" şi de plecat "prin mahalale"...
o altă poezie de Păunescu pusă pe note, pentru un cântec de dragoste cântat la munte...
Acorduri:
Refren: La Sol Mi La / La Sol Mi La / Do Sol Mi La / La Sol Mi La
Strofă: La Sol Mi La / La Sol Mi La / Do Sol Mi La / La Sol Mi La
Amor cubist
La margini te chem,
Să fugim undeva,
Că şi sufletul meu
E o mahala.
Să mergem într-o seară departe-n mahalale
Şi noaptea să ne lege cu negurile ei,
Să-ţi dau îmbrăţişarea, mai vrei sau nu mai vrei,
Şi eu să cad în focul îmbrăţişării tale.
Ai vrea să fie iarnă, ai vrea să fie toamnă,
Ai vrea ca liliacul să înflorească brusc,
Să-ţi fiu arheologul, tu - vasul meu etrusc,
Ai vrea să fie-o vreme ce nu ştii ce înseamnă.
Dar hai în mahalale ţinându-ne de mână,
Pe străzi cu becuri stranii de-un galben-violet,
Când picură cişmele, pe lângă un bufet
Cu firma povârnită şi preţuri la-ndemână.
Paralelipipedic trăim în nopţi egale,
Iubirea noastră moare într-un oraş cubist,
S-o inventăm întreagă, cât eşti, cât mai exist,
Îmbracă-te aiurea şi hai în mahalale.
18/19 ianuarie 1987
(Viaţa mea e un roman, 1987)
sursa:
Adrian Păunescu - Cele mai frumoase poezii de dragoste,
Jurnalul Naţional şi Cartea Veche,
2011
carpati.org
youtube.com
de prin mahala...
o zi bună!
marius
Un comentariu:
imi place, mai ales ultima strofa. buna alegere! realista pana-n varful simtirii.. :))
Trimiteți un comentariu