sâmbătă, 31 iulie 2010

Pete de culoare

 Pete de culoare 
Simbolistica culorilor
de Grigore Roibu

- subiect propus pentru editia a 5-a a taberei Frontiere

foc la Frontiere

Puterea de simbolizare a culorilor cuprinde o arie foarte larga, intrucat culorile pot fi asociate, in diferite parti ale lumii, elementelor primordiale, dimensiunii spatio-temporale.
Majoritatea indienilor din America de Nord asociaza fiecaruia dintre cele 6 sectoare cosmice o culoare sacra:
- apoape de sol se afla albul (culoare prezentata sub forma perlelor), care indica zorile;
- peste alb era asternut albastrul (culoare ce apare sub forma peruzelei), simbol al zilei;
- peste albastru era galbenul, asfintitul;
- si deasupra se afla negrul, simbol al noptii.

Amerindienii, la randul lor, realizeaza urmatoarele asociatii:

galben = nord;
albastru = vest;                      alb = est;
rosu = sud;
centrul lumii si zenitul = multicolor,
iar negru = pamantul.

La populatiile maya, patru culori desemneaza geniile celor patru puncte cardinale care domina pamantul si inspira sentimentele omului. Astfel, albului ii corespunde nordul, primul arbore, primul om, fagaduinta si speranta, negrului ii corespunde vestul, centrul ascuns si invizibil, noaptea, nenorocirea, rosului - estul, mierea, pofta de averi si putere, iar galbenului - sudul, porumbul, glia care hraneste.

In studiile de cromatologie, culorile au fost impartite in culori principale si culori binare de gradul I. Rosu, albastrul si galbenul sunt considerate culori principale sau primare deoarece ele nu pot fi obtinute din amestecul altor culori. Culorile binare de gradul I sunt obtinute din amestecul direct al culorilor principale si astfel obtinem oranjul, violetul si verdele. Acestora li se adauga doua non-culori albul si negrul, care prin amestec dau gri.
Pentru ca de obicei culorile calde sunt mai apropiate de sufletul omului, in cele ce urmeaza voi prezenta simbolistica acestora. Acestea sunt asociate cu efectul de expansiune, de pasiune, in comparatie cu cele reci care au un efect de contractie si sugereaza departarea, culorile calde sugereaza lumina, efectul de apropiere si sunt preferate psihologic pentru a face parte din mediul in care locuim.


Rosu
Este culoarea cea mai des amintita de persoanele supuse unui experiment in cadrul caruia li se cerea sa aprecieze culoarea preferata. Sub forma oxidului de fier, aceasta culoare a insotit in drumul sau omenirea inca din epocile preistorice si a fost intotdeauna folosita in arta rupestra a epocii fierului. Omul de Neanderthal presara pe trupul celor ingropati acest colorant pentru a le reda „culoarea calda” a sangelui si a vietii. In general, rosul este considerat agresiv, vital si datator de putere, inrudit cu focul si simbolizeaza atat iubirea cat si lupta pe viata si pe moarte. Asupra temperamentelor introvertit-melancolice are o actiune iritanta si de respingere.

Apep si sarpele

In Egiptul antic, numai in „coroana rosie” a deltei avea o semnificatie pozitiva, insa in rest rosul era asociat cu sarpele-dusman Apep, cu zeul-dusman Suteh, iar in papirusuri aceste nume apar scrise cu cerneala rosie; animalele colorate in rosu (de pilda cainii) erau detestate, intrucat aceasta culoare era asociata intotdeauna cu actul de violenta. In arta precolumbiana rosul era rareori utilizat, de pilda pentru a reprezenta sangele, soarele si focul, iar sub forma intrerupta, pentru a reprezenta pielea. Rosul era si culoarea imparatiei zeilor fericirii. Combinatia rosu-verde, considerata in Europa dura si agresiva, in China simbolizeaza longevitatea, de pilda in cazul ciorapilor verzi si fustelor rosii din vesmantul tinerelor fete sau in cazul lampilor rosii si a vinului verde de la hanuri. „Fata rosie” erau numiti barbatii epuizati de dragostea conjugala, a caror moarte timpurie se spune ca era iminenta.




In arta traditionala crestina, rosul era culoarea sangelui jertfei lui Hristos si al martirilor, a iubirii arzatoare (de pilda in vesmantul lui Ioan, ucenicul favorit a lui Iisus) si a flacarilor de Rusalii ale Sfantului Duh. „Rosul cardinal” ar trebui sa semnifice ca purtatorii acestei culori erau pregatiti pentru moartea prin jertfa pentru biserica. Insa si femeile desfranate erau invesmantate in rosu, iar idolii popoarelor pagane erau deseori vopsiti si fardati in rosu. In „Apocalipsa Sfantului Ioan” desfranata cea mare, Babilonul, era „invesmantata cu purpura si stacojiu” si calare pe un monstru cu sapte capete, o „fiara de culoare stacojie plina de nume de hula”. Pornind de aici, rosul a devenit culoarea infernului si a diavolului, precum si a animalelor” presupus” subordonate acestui taram, cum ar fi vulpea si veverita. Culoarea are o semnificatie pozitiva ca expresie a iubirii biruitoare si in scenele creatiei si ale invierii lui Hristos. La vesmintele de liturghie, rosul iese in evidenta la sarbatoarea mucenicilor, a Sfantului Duh si a Paresimilor. In simbolistica populara, rosul este culoarea iubirii (asociata de pilda, florilor si indeosebi trandafirilor), dar si a vietii (astazi rosu, „maine mort”) si a furiei („a vedea rosu inaintea ochilor”). Lumina rosie a felinarelor localurilor de noapte simbolizeaza petrecerile intime si prostitutia, iar ca semn de circulatie are semnificatia stricta de oprire si pericol pentru viata. La luptele cu tauri, culoarea rosie are menirea de a irita animalele sortite mortii si de a le face agresive, chiar daca nu exista certitudinea ca animalul are capacitatea de a vedea la fel ca omul (el este mai curand iritat de miscarea „muletei” decat de culoarea rosie).




Galben
In simbolistica antica chineza este culoarea loess-ului (pamant) si de aceea era simbolul „Centrului”. Deseori culoarea aurului era numita „galben”, iar zeii erau infatisati avand pielea de culoare galbena. Goethe, in teoria sa despre culori, numeste galbenul „o culoare vesela, vie si cu efect linistitor; insa ea aluneca lesne intr-o culoare neplacuta, prin cele mai usoare combinatii ea depreciindu-se, devenind urata si batand in gri”. In general este tolerata numai o nuanta usoara de rosu, pentru a-l „incalzi”. Galbenul strident este asociat, in simbolistica populara a culorilor, cu invidia si gelozia („galben de invidie”); aceasta interpretare se datoreaza corelarii cu „fierea galbena”, care este atribuita, potrivit teoriei antice raspandite pana in epoca moderna, temperamentului coleric. Deseori galbenul este interpretat ca fiind culoarea Soarelui.


simbolul maya pentru galben

Galbenul auriu cu o usoara nuanta roscata este cel mai adesea atributul dragostei de cunoastere; galbenul pal este caracteristic agresivitatii pline de viclenie, astfel fiind infatisate vesmintele lui Iuda. In plus, in evul mediu evreii purtau vesminte galbene. In conceptia cosmogonica a triburilor maya, galbenul era asociat sudului. In simbolistica alchimica a culorilor, galbenul (citrinitas) indica o treapta a transformarii materiei in „piatra filosofala” care trece de la negru la rosu.


Oranj
Este considerata cea mai calda culoare datorita faptului ca este obtinuta din combinatia a doua culori principale calde: rosu si galben.



Oranjul combina energia rosului cu bucuria si lumina galbenului rezultand o culoare optimista si luminoasa pe care o asociem cu soarele, vara, bucuria si exuberanta tropicala. Oranjul semnifica entuziasm, fascinatie, fericire, creativitate, hotarare, atractie, succes si incurajare. Ochiul uman percepe aceasta culoare ca fiind fierbinte (este cea mai apropiata de culoarea focului). Oranjul creeaza o senzatie puternica de caldura in orice combinatie ar fi folosit.Oranjul este mult mai putin agresiv decat rosul. Este foarte bine tolerat si chiar agreat de persoanele tinere. Fiind o culoare citrica este asociat de asemenea cu hrana sanatoasa. Efectele asupra organismului uman sunt: creste afluxul de oxigen catre creier, produce un efect de revigorare si stimuleaza activitatea mentala.

fluturi la Frontiere



Lista culorilor:

Un comentariu:

C a r R a spunea...

merg pe "oranj" adica putin rosu si ceva galben: multe portocale, o lamaie si un pahar cu apa, din sticla rosie transparenta, in care nu voi uita sa amestec o lingurita mica de zahar alb