marți, 22 septembrie 2009

am primit o scrisoare...

salut!
am primit o scrisoare care se zice ar fi fost scrisa de Serban Huidu (unul dintre Carcotasi), prin 8 iunie 2009. textul este o revolta personala impotriva realitatilor din Romania, care poate deveni, asa ar fi normal, revolta fiecaruia.
asadar... se sting becurile in sala...

Va acuz! (de ce m-am săturat de România)

Serban Huidu


Am folosit în titlu două sintagme: una este titlul celui mai cunoscut manifest al tuturor timpurilor semnat de Emile Zola, iar cel de-al doilea e mult mai recent, şi a creat panică pe vremea lui Iliescu, când un grup de intelectuali ardeleni, în frunte cu Sabin Gherman, declarau tare şi răspicat că s-au săturat de patria mumă! Am să dezvolt putin, chiar dacă nu mă pot compara nici cu Zola şi nici nu-mi iau câmpii să mă retrag la Monaco, unde să-mi trăiesc liniştit viaţa, îngurgitând o rentă viagera de urmaş de la vreun soţ miliardar!

Mă enervează în tara asta mizeria, mucurile de ţigări aruncate pe geam la stop, rahaţii şi lătrăturile câinilor proprietate personala sau vagabonzi, blocurile cu apartamente mici şi înghesuite, cu maşini mai scumpe decât apartamentul parcate în faţa lor. Mă copleşeşte mirosul de ghenă din verile fierbinţi, casele care se învârt după soare, dar care au nişte desfundături de străzi în faţă şi ostentaţia cu care potentaţii îşi plimbă maşinile de sute de mii de euro pe străzile fără noimă, dar cu borduri, ale patriei.
Mă exasperează ca nu avem autostrăzi, drumuri, căi ferate, infrastructură în general, dar suntem plini de lucrări şi pasaje inutile, cu care băieţii deştepţi găuresc bugetul. Îmi plesnesc venele în cap când realizez că ne-au minţit ani şi ani, cu realizări măreţe, pruneţe şi mălăieţe, iar în realitate nimic din indolenţa noastră milenară nu s-a schimbat. Ba mai mult, ne mint în continuare cu zâmbetul pe buze: nu e aşa, domnu’ Berceanu, că faceţi 832 de kilometri de autostradă până în 2012? Hai sictir, că ne insulţi inteligenţa!
Mă scoate din minţi că şi-au făcut un renume din şpaga încasată, că suntem o ţară cu corupţie fără corupţi, dar cu spectacol de circ la DNA, cu o justiţie fără scrupule, dar cu un simţ tactil al dracu’ de dezvoltat. Simt că am un Nagasaki în cap când văd un ghiolban înjurând o femeie, pentru simplu motiv că e la volan, sau când băieţii de băieţi sparg în cluburi cu târâturi siliconate milioanele furate de taţii lor cu ajutorul sistemului ticăloşit! La munca, mă luzărilor, nu la tras pe nas praf cumparat, fireste, din milioanele făcute pe mustaţa lu’ ăl bătrân, ori din pădurile exportate de guzganul rozaliu senior!
Îmi vine să urlu când plătesc impozitele ca boul, pentru a primi în schimb spitale infecte, unde în 2009 încă se face hepatită de la transfuzii sangvine şi în care-ţi plăteşti şi simpla aspirină. Tot pentru impozite plătite suntem răsplătiţi cu un învăţămant în care ministrul garantat de un analfabet notoriu interzice sportul, mişcarea şi teoria evoluţie pe motiv că sunt inutile.
Mă uit cu greaţă la emisiunile politice, cu realizatori ciutaci, libidinoşi şi sceleraţi, care pupă în cur patronii tv şi interesele lor fără pic de demnitate şi moralitate. Mi se face rău când văd preşedinţi plângând la comandă sau şefi de partide “suferind” lângă pensionari, din vârful piramidelor de bani pe care uită să-i pună în declaraţiile de avere! Mă sufoc de indignare când un cioban cu 2 clase şi fără nici cea mai elementară noţiune de bun simt roteşte miliardele şi grohăie grobian în fiecare seară la televizor ce “salvator al saivanului” şi ce “buricul pământului” e el! Marş mă la pârnaie de unde ai ieşit, oligofren ce esti, şi pe celălat tribun trimite-l la balamuc, unde-i e locul!
Mă revolt când văd pipiţe întreţinute, pline de ifose, sugând banii miliardarilor de carton sau piţipoance pe post de “noua clasa politică”. Îmi fierbe sangele în vene când impostura atinge cote maxime. Vreţi un exemplu? Veniţi în Bucureşti să vedeţi cum a reuşit chirurgu’ (care are mai nou gânduri să devină preşedinte) să pună tot oraşul pe butuci, cu concursul celorlalţi primari, la fel de “pricepuţi” ca el!
Mă satur de România imediat ce deschid televizorul şi văd defilând în curul gol ciumace şi naomi, sau cum caută lobotomizatul de ogica rămăşiţele Elodiei. De rostogolorile urduroase ale nichitei pe asfalt, în cautarea unei sinucideri nesigure nu mai spun nimic, că şi aşa face domnu’ Dan banu’ grup de pe urma nefericiţilor care încă-l cred “amărâtul” de serviciu şi patronul “televiziunii poporului”. Şeful televiziunii popoului, mă nagâţ de Caracal, asta eşti!
Îmi provoacă repulsie să văd la ştiri cum Esca îi prezintă pe guţa şi adrian piticul minunat încasând bani fără număr pentru tanguirile jalnice. Bani pe care-i strâng cu sacii, şi pe care nu plătesc nici leţcaie de impozit. Că “impozitele e pentru fraieri”, nu pentru “minoritatea discriminată”, supusa stereotipurilor, şi pe care am exportat-o cu succes în toată Europa, de ne spun ăia Gipsyland, nu România!

Toate acestea mă distrug incet, şi VĂ ACUZ PE VOI, cei care sunteţi la fel de oripilati ca şi mine de ceea ce se întâmplă, cei care gândiţi că maine copilul vostru trebuie să se mute în altă ţară pentru o viaţă normală, VĂ ACUZ că intoarceţi capul şi suportaţi cu stoicism toate porcăriile astea care vă omoară câte un pic în fiecare zi. VĂ ACUZ că vă complaceţi în mlaştina asta, din care ştim sigur că nu avem scăpare! Pentru că vedeţi voi, nimic nu e mai plăcut pentru scârbele descrise mai sus decât nepăsarea şi indiferenţa celor cu bun simţ!
Ce ziceţi? Inventam partidul bunului simţ? Din păcate, mă uit la mine, mă uit la voi şi tare mi-e teamă că nimeni nu o să plătească vreo cotizatie in partidul asta. Trist, dar adevărat. În România asta, eu nu mă mai regăsesc demult, traiesc doar cu speranţa, utopică evident, că vom reusi să facem o ţară paralelă în care lăturile şi ororile care ne distrug să dispară!

Noapte buna, România, oriunde te-ai afla!

Luni, 8 Iunie 2009

2 comentarii:

C a r r a spunea...

Raspuns la scrisoare! "Locuinţe croite pe măsura locatarilor" Autor: Sandra Scarlat 25 sep 2009

Casa ideală ... cere ... iniţiativă şi puţin curaj. Ideea unei case care să se potrivească locui­to­rilor ei poate veni de oriunde. Chiar de la arhitecţii şi artiştii care au cons­truit locuinţe din chirpici şi au demonstrat că se poate.
Arhitecţi, artişti şi meşteri locali au muncit, trei veri consecutiv, la casele din lut construite pentru arheologii de la cetatea Argamum.
La Capul Doloşman, la cinci kilometri de mers cu maşina din satul tulcean Jurilovca spre lacul Razim, printre „ciulini impresionanţi, de doi metri jumătate înălţime“, cu pelicani şi berze plutind deasupra stufărişurilor, s-au înălţat trei clădiri din chirpici (lut amestecat cu paie), lemn şi stuf.

Prima, o casă cu o cameră, cu prispă şi cuptor din lut vopsit cu var, a apărut în urmă cu trei ani; ultima, un grup sanitar cu toaletă, duş şi un lavoar, anul trecut. Toate fac parte dintr-un experiment pus la cale de sculptorul Alexandru Nancu, împreună cu un grup de artişti şi arhitecţi.

Au vrut să vadă „dacă se poate edifica şi altfel decât ne-a educat modernitatea“, explică acesta în prezentarea proiectului. Dar şi să răspundă la întreabarea „nu cumva îndemânarea de construcţie tradiţională e un posibil răspuns la ridicarea locuinţelor pentru cei aflaţi în sărăcie extremă?“, spune un alt participant la proiectul denumit Lut, arhitectul Mariana Celac, care a realizat, împreună cu arhitectul Cătălin Berescu, un studiu despre locuirea în condiţiile de sărăcie extremă în România.

Aşa a ajuns un grup de artişti şi arhitecţi să-şi petreacă câte două săptămâni pe vară, trei ani consecutiv, într-o zonă „sălbatică, dar cu istorie de locuire fabuloasă“, după cum spune Berescu, unde se află cea mai veche aşezare de pe teritoriul României pomenită într-un izvor antic, cetatea Argamum, explică directorul Institutului de Cercetări Eco-Muzeale (ICEM) din Tulcea, Florin Topoleanu.

Piatră, pământ, apă, stuf şi lemn

În pereţii camerei de duş au fost zidite sticle

Au decis să folosească doar materiale naturale...
Prima casă are un cuptor tradiţional din lut

„Joaca“ s-a desfăşurat pe o căldură care ajungea la 40 de grade Celsius la amiază şi-i făcea să se bălăcească cu regularitate în lacul de sub promontoriul unde lucrau. Au primit ajutor din partea unor meşteri locali la cărat pietre pentru fundaţie şi la făcut cărămizile din chirpici. Acoperişul, partea cea mai complicată a construcţiei, a fost realizat din stuf montat pe un schelet din lemn, pentru ca în cazul în care „pereţii de topesc dintr-un motiv oarecare“, cum ar fi inundaţiile, acoperişul să rămână în picioare.

Au experimentat trei veri la rând
...
Destinatarii locuinţelor sunt arheologii care lucrează, în general pe timpul verii, la cetatea Argamum. Directorul ICEM, care lucrează şi el la cetatea „de 30 şi ceva de ani“, spune că a dormit cu plăcere câteva seri în căsuţele experimentale: „sunt perfecte pentru locuit, răcoroase vara, intime“, şi au devenit chiar şi o atracţie pentru turiştii care vin în zonă.

Peretele curb a fost mult mai uşor de desenat decât de construit
... Iar unul din scopurile bătăliei a fost „să ofere oamenilor celor mai săraci elementele de cunoaştere a construcţiei ca să-şi facă singuri şi din resurse proprii case solide, bine izolate termic, care să nu fie luate de ape la inundaţii, să reziste la cutremur“.(...)
„Mi-ar plăcea ca atunci când văd că un om îşi face singur casa, în loc să aud «uitaţi-vă că nimeni nu-l ajută», să aud «bravo, domnule! Eroul meu. A pus mâna în loc să aştepte să-i pice».“
Peste tot unde se gasesc cate 3 puncte ... textul este usor de regasit la linkul de mai jos - foarte interesant :
www.adevarul.ro/articole/locuinte-croite-pe-masura-locatarilor.html

C a r r a spunea...

toc-toc, Marius, mai am ceva de adaugat, a propos de titlul tau (am primit o scrisoare): cand o sa pui posibilitatea trimiterii prin mail a articolelor de pe blogul taberei? stii despre ce este vorba? este o functie destul de utila in anumite cazuri, mai ales pentru un blog nou, este o metoda de a-l face cunoscut :-)